Văd negru
negru ca lutul din valea nămoloasă a satului meu
Tireac, în care cad mâţişorii răchitelor de pe maluri,
negru precum în oglinzile acoperite cu ştergări din
casa mortului Ioan, unde stau pitite cele o mie de
imagini ale lui Dumnezeu fugind printre lăstărişuri
cu o mie de pui pe care îi mută lupoaica în dinţi
dintr-o văgăună în alta

Smintit, fac şi eu asta: mut cuvintele dintr-un
poem în altul: unele pentru ochiul orb,
altele pentru cel care vede.
(Dacă voi uita vreodată ochii lupoaicei
orb voi fi)
Pentru că sunt doi ochi în fiecare om
unul care vede şi unul care nu are încredere în ceea ce vede
aşa cum spun înţelepţii şi Carl Sandburg care a văzut
doi Chrişti pe Golgotă: `unul era pe cruce,
altul în gloată. Unul avea piroanele înfipte în palme,
altul degetele ţepene pe un ciocan bătând cuie`

George Vulturescu