Principala izbândă a lui George Onciul în cultura noastră rămâne, Istoria muzicii a încercat să includă muzica românească în arta sonoră universală. Tânărul muzicolog a intuit, înaintea lui Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, Mihail Poslușnicu și George Breazul, locul școlii naţionale în contextul muzicii universale, pledând cu argumente știinţifice și documentare convingătoare la o nouă atitudine de valorificare a patrimoniului tradiţional autohton.