Romanul Lumea abisală este un semnal de alarmă al riscului major al alienării omului modern care trăiește într-o lume falsă. Prezentat într-o manieră artistică este o copie fidelă a ceea ce se întâmplă cu adevărat în realitate.

Într-o dimineață calmă, din luna lui Cireșar, la aproape un an de la întemnițarea Scriitorului, pe „Paradis”, nava închisoare, se anunță o inspecție din partea Ministerului Justiției – una dintre puținele instituții care, miraculos, scăpaseră înregimentării în ticălosul Sistem – pentru a constata condițiile de detenție și pentru întocmirea unui raport detaliat către autorități. Directorul închisorii, Michael Green Jr., un individ înalt, brunet și atletic, cu mulți mușchi și doar o brumă de minte, fost membru SEAL, se plimbă agitat printre gardienii închisorii, urlând ca un leu furios că o hienă mai tupeistă îi furase prada.
– Să fi e curat peste tot, ascundeți tot, nimic să nu mai fi e la vedere… și când spun tot… înțelegeți la ce mă refer! Dacă vreunul dintre voi vorbește ce nu trebuie, nu mai pleacă viu de aici. Aveți grijă la deținuți, îndoctrinați-i că „jocul de șah” de la venire a fost un simplu joc de amuzament și așa trebuie să susțină în fața comisiei de la Ministerul Justiției. Ați înțeles? Purtați-vă politicos cu detinuții, ca și cum am fi o mare familie aici.

– Am înțeles, domnule director!, răspunse unul dintre gardieni.
– Am aflat că din comisie face parte și o femeie. Mare grijă cu ea! Femeile, în general, pot fi foarte perfide și periculoase.
Sunt imprevizibile și nu știi niciodată la ce să te aștepți din partea lor. Comisia, formată din 3 membri, ajunge mâine, în jurul orei 9 dimineața, și am înțeles că va sta până seara pe capul nostru.