În dimineața aceea din vara lui 1924, Mihala Găină venea cu o încărcătură de fân de câmp din Modruz și pe lângă iazul lui Strâmbu a văzut decolând de pe platoul Velniței avioneta boierului Ghica, zburând razant deasupra hornurilor caselor din Deleni, pierzându-se apoi după culmea Holmului, spre soare-apune, iar după o vreme revenind deasupra locuințelor din apropierea conacului familiei Ghica.

Nu prea era familiarizat Mihala Găină cu chestiuni de aviație, dar i se părea că avioneta zbura prea aproape de casele celor din Deleni. Nu era numai părerea lui Mihala Găină, ci și a oamenilor din satul de la nord de Pârcovaci, iar unul dintre aceștia l-a informat pe bunicul meu că prințul Emil Ghica avea un parapon pe unii oameni din satul care era centru de comună și că voia să le fărâme hornurile cu avioneta tatălui său, așa cum îi spusese într-o zi lui Grigore Ghica, iar acesta își mustrase aspru odrasla pentru această nebunie.