Dupa versurile de început, aparute în cateva plachete, s-a consacrat prozei de anticipatie si nu numai. în cadrul genului amintit a publicat Moartea pasarii-sageata (Bucuresti, 1966); Cosmonautul cel trist (Bucuresti, 1967); Tarmul interzis (Bucuresti 1972); Palaria de pai (Bucuresti, 1974); Jocuri de apa (Bucuresti, 1975); Verde Aixa (Bucuresti, 1976; Tokio, 1980); Planeta celor doi sori (Bucuresti, 2003).
Proza realista cuprind cartile Dumnezeu umbla descult (Bucuresti, 1968); Cetatea Soarelui (Bucuresti, 1978); Dincolo de paradis (Bucuresti, 1983); Fiul risipitor nu se mai întoarce (Bucuresti, 2004).
Eseuri privind istoria universala a utopiei contin volumele Colectionarul de insule (Bucuresti, 1981); Insulele Fericite (Bucuresti, 1986); O insula în spatiu (Bucuresti, 1991).
A revenit la versuri cu Egocentrism (Bucuresti, 2000).
Nu-mi dau seama daca volumul Dincolo de paradis poate fi considerat drept cel mai bun al lui Horia Arama, dar cred ca, prin aceasta carte, artistul din el s-a exprimat cel mai stralucit si mai adanc.