O povestire plină de candoarea personajului principal, chiar dacă aparent lucrurile nu stau astfel de la început. O povestire despre devenirea lui Milo, prins și blocat în capcana lui „Trebuie”, reușind să se desprindă ușor de perfecționismul care nu îi face bine și de temerile sale. Uneori, cei din jur ne determină să deprindem comportamente care nu ne fac bine, dar, ușor-ușor, putem învăța noi comportamente care să ne aducă relaxarea și starea de bine.

Povestea ariciului Milo ne ajută să discutăm într-un mod jucăuș cu copiii despre adaptare, disconfort, teama de necunoscut și, nu în ultimul rând, despre iubire. Milo își înțelege emoțiile și reușește să se simtă mai bine cu ceea ce simte, cu învățătoarea și cu ceilalți arici.

Firesc și natural, povestea aduce în discuție zbuciumul interior al fiecăruia în fața presiunii de acasă, despre frica de a ne lăsa vocea să ne ghideze în a explora și a pipăi lumea, despre cum arată nevoia de a nu greși și, mai ales, că avem nevoie să nu rămânem singuri în fața lui „Trebuie”.

Această poveste minunată ne ajută să nu uităm că noi, adulții, îi călăuzim pe copii în acord cu ritmul lor natural, stimulându-i pe alocuri, fără a pune presiune pe umerii lor. Cartea vorbește despre răbdare și conectare cu nevoile noastre și ale celorlalți, la care să revenim atunci când uităm că important este procesul de creștere și dezvoltare, nu doar rezultatul final.