La o conferință internațională a istoricilor de la București, se întâlnesc doi bărbați tineri. Primul – Profiri Alexandrovici Svidrigailov, este un renumit istoric din Sankt-Petersburg, împătimit de Napoleon. Și mai renumit va deveni peste douăzeci de ani când o va omorî pe Marina, o studentă de care este îndrăgostit și, îndesându-i corpul tranșat în două valize, o va aruncă în Fontanka. Cel de-al doilea – Inocențiu Mavrogheni (prenume dobândit în timpul anilor de sihăstrie), e un istoric anonim din Chișinău, în schimb descendent (sau, poate un pretins descendent) al domnitorului Munteniei Nicolae Mavrogheni. Peste douăzeci de ani, în urma unui compromis moral, Inocențiu va deveni Ministru al Educației într-un guvern socialist. El mai are doi frați: unul e medic psihoterapeut, împătimit de hipnoză, celălalt – un declamator, angajat al Filarmonicii, dar și informator KGB care nu-și poate potoli zelul de turnător chiar și după ce dosarul lui a fost ars în curtea instituției, el continuând să-și depună săptămânal delațiunile la căsuța poștală nr.32. Sora lor vitregă, Hortensia, este o nimfomană și o piromană, dar și poeta care pretinde că scrie romanul Hipnotic. Chiar dacă nu se agreează, personajele sunt nevoite să constate la un moment dat (frații întrunindu-se, pe timp de pandemie, la doctor acasă, cu prilejul celor 40 de zile de la moartea tatălui lor) că viețile lor se intercalează într-un mod inexplicabil, misterios chiar, cu cea a lui Svidrigailov, iar destinele le sunt modelate de cele două mari figuri istorice: împăratul corsican al Franței și domnitorul fanariot al Țării Românești.