Povestea lui Gianni Schuft nu e doar povestea unui om, e viața însăși, laolaltă cu imprevizibilitatea ei și forța bulversantă cu care se scurge fără voia noastră. Tot restul e provizoriu te pătrunde prin profunzimea gândurilor, prin ironia cu care Guido Barbujani, genetician și scriitor, creează unele personaje, prin duioșia unor imagini care rămân sculptate în suflet și te frământă, te fac să cauți răspunsurile la avalanșa de întrebări apărute în timpul lecturii ca ciupercile după o ploaie torențială.

Despre Guido Barbujani s-a scris foarte mult. De pildă, Monica Virgili menționa că „în romanul lui Guido Barbujani Tot restul e provizoriu (Editura Bompiani) se intră ca într-o ceață ce învăluie o stradă: dintr-odată te regăsești cufundat în poveste și nu mai e nimic altceva împrejur”. Anna Lattanzi scria despre stilul romancierului, referindu-se la frumusețea lui. Iar Sonia Aggio a făcut referire la „duhul poveștii”: „Încet-încet s-a ivit chipul sălbatic și dureros a poveștii și m-a cucerit”.

Protagonistul Gianni Schuft are în viață totul, absolut totul. O poziție socială admirabilă, bani, o soție frumoasă, o afacere care-i merge brici; el și soția n-au avut parte de copii, dar nu le pare rău. De ce ne vorbește atunci din pușcărie? (Irina Țurcanu-Francescone)