" Forţa de atracţie pe care o exercită apunakismul are mai multe explicaţii. Dar nota sa dominantă poate fi descrisă ca un fel de a fi opus rutinei, academismului anchilozat, mentalităţii de cazarmă şi, în general, tuturor obişnuinţelor noastre pavloviene. însă oricît ar fi ea de radicală (şi este !), opoziţia aceasta nu se exprimă în felul în care prost-crescuţii contrazic morga oamenilor serioşi sau codul manierelor elegante, şi nici nu se manifestă în stilul în care anarhiştii ar vrea să arunce în aer fundamentele tuturor aşezămintelor politice şi sociale, ca să nu mai rămînă nimic. Dimpotrivă !
Disidenţa lui Apunake e o formă de voioşie stenică, alimentată [...] de o inteligenţă de tip structuralist, altfel spus, de o inteligenţă înzestrată cu o enormă capacitate asociativă a celor mai diferite tipare, identificate parcă în joacă. Iar efectul pe care îl provoacă această disidenţă este, de cele mai multe ori, rîsul, mai precis, un rîs de matur căruia nu-i este ruşine să se copilărească. "

Florin Manolescu