Nu stiu foarte multe despre Anina Taralunga, in afara faptelor ca traieste in strainatate si ca m-a solicitat sa-i citesc cel dintai roman si sa i-l prefatez. As putea spune ca ma cunoaste mai bine ea pe mine decat eu pe ea! Acel prim roman, Bulevardul Iluziilor colt cu Strada Libertatii, aparut anul trecut la editura ieseana Lumen, era o mica fresca a tranzitiei privita din perspectiva juvenila, cu tot ce poate insemna aceasta, de la incertitudinile varstei la mizerabililismul ambient si de la cautarile artistice la un erotism debordant, foarte curajos imagistic si neasteptat de pur in acelasi timp. In fond, chiar asa arata, chiar asa trebuie sa arate erosul privind din acea perspectiva. Un roman pe care, trebuie s-o recunosc, l-am citit dintr-o data, cu mare placere si l-am prefatat cu bucuria (re)descoperirii unui continent al varstelor foarte interesant, poate cel mai interesant si mai greu de surprins, tocmai datorita ambivalentelor pe care le presupune (si) acest tip de tranzitie, care este cea a varstelor, pe care il cam pierdusem din atentie de la prima lectura a prozelor lui Salinger incoace.

De data aceasta, in Intalnirea cu Idolul, autoarea ne propune altceva, un roman cumva gotic, cu naratiunea la persoana a III-a, in care personajul principal feminin poarta un nume cu rezonante in mitologie : Leda, cea care i-a zamislit pe Castor si Polux, care Polux ar fi fost fructul iubirii dintre ea si Zeus. Leda, care a fost pictata de Cezanne in tabloul Leda si lebada-se spune ca Zeus, ca s-o seduca, s-a transformat in lebada.