Fetita careia nu-i placea numele sau

Cu ilustratii de Zafer Okur

N-o cheama nici Violeta, nici Lacramioara, nici Camelia. Cit e ea de inteligenta, de curajoasa si de plina de imaginatie, se impiedica si se intristeaza mereu de un singur lucru: numele sau, care nu-i place nici in ruptul capului. Parintii ei i-au dat un nume tare ciudat: Sakız Sardunya, adica Muscata Curgatoare, o floare care n-are alta treaba decit sa atraga pasarile colibri. Fetita nu are frati sau surori, iar prietenii ei cei mai buni sint cartile, singurele care nu rid de numele asta curios. Numai ca nici ele, cartile, nu-s prea fericite pe lume: printre atitea jocuri video si desene animate de la televizor, copiii au uitat sa mai asculte si sa mai inventeze povesti, asa ca tarimul lor fermecat e in primejdie. Muscata Curgatoare e tare speriata: doar n-o sa fie ea singura in stare sa-l salveze, nu? „Era un glob pamintesc iluminat. Era mai mare decit o portocala, mai mic decit un pepene galben. Pe el se vedeau marile, riurile, lacurile, muntii si vulcanii. Granitele tarilor fusesera trasate cu pietricele de diferite culori care pilpiiau. Cind il apucai exact de la mijloc, adica de la linia Ecuatorului, se deschidea ca o cutie cu capac. Dar inauntru era gol. Daca insa te gindeai la greutatea lui, nu parea gol. Poate ca avea un compartiment ascuns. Si, oricit il zgindarise, nu-l gasise... In momentul acela s-a intimplat ceva ciudat. Pietricelele de pe glob au inceput sa pilpiie. Sakız Sardunya s-a dat speriata inapoi. Dar o voce launtrica ii spunea ca acel obiect ciudat ascunde un secret. Trebuia sa-l descopere. Si-a luat inima in dinti si a pus globul in ghiozdan. Dupa Cuore avea sa vina din nou alta data. S-a indreptat spre iesire. Exact in acel moment s-a auzit o voce...”