Şi-a început activitatea luptând pentru limba şi cultura românească în Meglenia anilor dinainte de războiul balcanic. După ce a fost expulzat din ţinutul său natal, şi-a făcut studiile la Bucureşti, a continuat la Arad, unde-l chemase [Vasile] Goldiş să fie redactor al „Românului”, apoi pe front, apoi în Basarabia dinainte de Unire. După război a fost unul din cei ce au determinat colonizarea cu aromâni a Cadrilaterului. Etapa aceasta a vieţii lui poate fi cunoscută în Studiul pe care l-a publicat în „Sociologie Românească”. Ultimii ani, Profesorul Noe i-a consacrat pregătirii şi scrierii unei mari istorii a românilor din Peninsula Balcanică. Dorea să fixeze toată cunoaşterea lui a ţărilor româneşti şi să-şi sfârşească viaţa de luptător politic, ca om de ştiinţă.