Părintele Isaia a cultivat mai deschis și mai profund farmecul vieții monahale în tăria Cuvântului lui Dumnezeu și-n tăria Cuvintelor Sfinților, conturând în văzduh, de sub zidurile reci ale mănăstirii, diversitatea tărâmului celor ce sporesc tainele universului de sub directa oblăduire a lui Dumnezeu Cuvântul. Părintele Isaia a știut să se desprindă de tină și să se înalțe, prin dragoste christică, în lumea spirituală. Inima smeritului slujitor, Părintele Isaia, a ars în contemplație și “râuri de apă vie au curs dintr-însa”.

Așa a fost Părintele Isaia: nu a gândit altfel de cum a vorbit, nu a vorbit altfel de cum a gândit, căci vorbirea cu două înțelesuri este cursa morții. Cuvântul său nu a fost mincinos, nici deșert, ci întemeiat pe faptă…

Preot Stavrofor Constantin Catana, Mănăstirea Văratic