„întâlnirile mele cu mine sunt multe. Și sunt arcuite în curiozități fără formă, dar nu fără sens. Prin vitrine străine, cu străluciri reduse la nopți în care ceața se plimbă în voie, în voia inimilor hoinare. Prin geamurile din spate ale mașinilor care mă conduc pentru prima și ultima dată spre vieți prinse-n depărtări și desprinse de formele timpului. Prin lentile. Lentila aparatului de fotografiat și-a aparatului care se zbate a stop cadru între pleoape, lentilele ochelarilor ce mă ascund de spectacolul unei zile vulgare ori lentilele la care mă zgâiesc atunci când dau peste priviri nonșalante. Dincolo de lentilele de contact. Prin ochii dezgoliți – mânjiți de lumi pestrițe și nostalgii atrăgătoare. întâlnirile mele cu mine sunt uneori întoarse spre interioruri neștiute și spre toate locurile unde las bucăți din Ioana cea nedescoperită.” (Autoarea)