Imaginea tortionarului comunist reflectata in memorialistica universului concentrationar romanesc (1947-1989)

Lucrarea istoricului Rogojanu este o lectură utilă – chiar dacă nu se va putea spune că este una agreabilă, prin forţa subiectului. Mereu, în mintea cititorului, vor reveni obsesiv aceleaşi întrebări: cine erau aceşti oameni capabili să producă răul cu atâta uşurinţă (şi, uneori, eficacitate)? De unde proveneau ei, din ce medii, din ce familii, din ce nişă a societăţii? Au fost ei un produs al comunismului? Sau este vorba, pur şi simplu, despre oameni gata să facă rău oricum şi oriunde, împotriva oricui, indiferent de cel care dă ordinele? Unii dintre torţionari, cum se va vedea, au fost tineri promovaţi de regimul comunist; dar alţii erau lucrători cu vechime prin închisorile româneşti, de care regimul comunist s-a folosit ca de nişte instrumente gata oricând să rupă în două spinări şi conştiinţe. prof. univ. dr. Adrian Cioroianu ...cartea în ansamblul ei este o orchestrare alternativă de tip analitic, descriptiv şi discursiv tot astfel trebuie remarcate studiile de caz sau exerciţiile interpretative plasate în cuprinsul capitolelor (Elisabeta Rizea în cap. IV, Vasile Ciolpan în cap. VII sau studiile sau studiile de gen ale profilului torţionar). Aceste studii de caz ritmează sau alternează la rândul lor construcţia istoriografică a cărţii şi face posibilă recunoaşterea potenţialului interpretativ şi demonstrativ al lucrării şi al autorului ei. Prof. univ. dr. Doru Radosav

***

Cercetarea de faţă urmăreşte să reconstituie profiulul torţionarului comunist român bazându-se în principal pe lucrăriile memorialistice despre spaţiul concentraţionar, dar şi pe surse de arhivă sau alte cărţi, studii şi articole din ţară şi străinătate. Demersul nostru ştiinţific a plecat de la premisa oferirii unui cadrul conceptual, analitic şi interpretativ asupra problematicii torţionarismului, urmârind câteva direcţii ce au fost tratate din alte perspective de investigare, sau cu alt instrumentar bibliografic de către istoricii şi cercetătorii români.

Unul dintre motivele pentru care am ales această temă a urmărit aducerea în dezabeterea academică a faptelor reprobabile a foştilor reprezentanţi ai aparatului represiv comunist şi a manieriei în care memorialiştii îi descriu şi îi percep pe aceştia. în al doilea rând, teza vrea să semnaleze indirect necesitatea unei condamnări a comunismului nu doar la nivel declarativ şi „oficial”, ci punând accent pe depoziţiile victimelor, care şi-au rememorat trăirile zguduitoare, sub forma de lucrări memorailistice sau interviuri de istorie orală.

în condiţiile actuale, societatea românească nu poate să-şi asume trecutul fără o „judecată” mai mult istorică decât politică sau juridică, deoarece doar istoricul poate face analize şi intepretări nuanţate, asupra unor temniceri care au maltratat oameni nevinovaţi. Conturarea figurilor unor cunoscuţi torţionari plecând de la descrierea trăsăturilor fizice şi comportamentale a constituit punctul central al cercetării noastre, dar s-a avut în vedere şi nevoia stringentă de a „nu-i uita”, sau cum ar spune Paul Goma de a „nu-i tăcea” pe membrii aparatului represiv comunist.