„într-o vreme când mai toată lumea caută pretexte pentru a face (sau, poate chiar mai des, pentru a nu face) ceva, iar dacă nu le găseşte, încearcă să le inventeze, a vorbi despre încă unul, al textului, ar putea părea unora inutil, neconvingător sau de-a dreptul nepotrivit. Fără pretenţia de a fi găsit pretextele perfecte – cu îndoiala că ar exista aşa ceva –, îmi doresc ca această carte să-i determine pe cei care o vor citi să se gândească măcar uneori că până şi pretextele (ale textului, desigur!) sunt nimerite: pentru că ne fac să medităm la esenţa lumii şi a lucrurilor din jur şi ne ajută să descoperim, dincolo de prea abilele jocuri ale aparenţelor sau ale măştilor de orice fel, citind şi recitind marea literatură, cine suntem cu adevărat.”