"In general locurile și cadrele au fost alese întâmplător. De cele mai multe ori m-am lăsat condus către anumite situații, nu de puține ori în locuri complet noi. N-am ținut cont de ora din zi și nici n-am căutat lumina perfectă dinainte. Uneori am pozat în cea mai dură lumină de la prânz, în plin soare, în contre jour. Alteori în lumină foarte slabă sau lumină de bec murdar. Mi-am propus să descopăr ce-mi oferă momentul respectiv, ce-mi transmite fiecare persoană și cum putem comunica. Fotografiile din album sunt rezultatele acestui triunghi.” Mircea Struțeanu

„M-am gândit adesea la ce se poate exprima prin fotografie şi nu se poate exprima prin alt limbaj artistic. Care este, adică, specificul fotografiei. Cred că răspunsul e foarte simplu. Un fragment de realitate îşi lasă amprenta pe peliculă sau pe senzorii de imagine ai aparatului foto şi această amprentă devine imaginea fixă pe care o contemplăm. întotdeauna, fotografia trimite spre Real. Nu avem acces la Real, bineînţeles, dar avem acces la urma lui. Implicit, o fotografie e cu atât mai bună cu cât pare să fi îngheţat o frântură semnificativă, importantă, din realitate. Iar atunci când în fotografie apar oameni, ea e cu atât mai bună cu cât ceva din lumea interioară a acelor oameni ajunge până la noi. Or, zic eu, asta reuşeşte să facă această serie de fotografii. O mulţime de stări şi emoţii sunt zugrăvite pe chipul sau pe trupul celor fotografiaţi: relaxare, frustrare, bonomie, teamă, jenă, suferinţă, joacă, bucurie, morgă, dispreţ, plictiseală, încrâncenare etc. Nu poţi să nu te gândeşti, văzând imaginile lui Mircea Struţeanu, la ce spunea mai demult un confrate al celor fotografiaţi aici, şi anume că adâncimea este ascunsă la suprafaţa lucrurilor.” Radu Jude

„Fotografiile lui Mircea Struţeanu nu sunt portrete cu scriitori, ci peisaje cu scriitori. Spaţiile în care au fost făcute arată că fotograful şi-a lecturat subiecţii şi că în acest album schițează o descriere vizuală plină de subtilităţi şi detalii neaşteptate. într-o ţară care-şi ignoră scriitorii, proiectul lui e mai mult decât binevenit. E un tribut adus celor mai tăcuţi dintre artiştii români, care-şi publică prozele şi versurile în tiraje nedrepte.” Cosmin Bumbuț