In numeroase articole, intalniri cu cititorii etc., am sustinut cu incapatanare ca scriitorul inseamna, in ultima instanta, cartile sale. Ele il reprezinta, il apara sau il condamna la Judecata de Apoi a literaturii si a vietii. Mai spuneam ca meseria aceasta atat de dificila, cu indice de periculozitate sporit, desi este facuta cu constiinciozitate si raspundere, nu-ti permite sa-ti mai apartii: esti in acelasi timp cobai si cercetator, calau si victima, victorios si invins, dar mai ales invins, caci niciodata cuvintele nu vor putea fi obligatorie sa exprime infinitele nuante ale binelui si raului, ale frumosului si uratului sau, mai direct, culorile tulburi si complexe ale vietii, caderile si inaltarile pe care trebuie sa le suporte fiinta umana in scurtul si neintelesul ei drum spre pamantul in care a rasarit pentru o clipa.