Cu ocazia aniversarii a 80 de ani de catre Geo Dumitrescu, editura Curtea Veche a publicat editia completa si definitiva a Operei sale poetice (
Aritmetica, Libertatea de a trage cu pusca, Furtuna in Marea Serenitatii, Aventuri lirice, Nevoia de cercuri, Jurnal de campanie, Africa de sub frunte). Cartea este îngrijita chiar de autor si are o prefata semnata de Eugen Simion în care este confirmata valoarea creatiei lui Geo Dumitrescu:
Geo Dumitrescu si-a format, inca de la inceput, un stil, si stilul sau poetic s-a impus. Este stilul unei generatii si stilul unei personalitati care refuza sa se clasicizeze, sa se ia - cum se spune - in serios, facand opozitie literaturii din interiorul literaturii. Prin acest continuu exercitiu al contestatiei, stilul, ca si omul, refuza sa imbatrineasca. Geo Dumitrescu este unul dintre poetii cei mai importanti dupa razboi. Fiecare capitol al cartii este insotit de desenele si facsimilele din manuscrisele autorului. Lucrarea mai cuprinde un indice alfabetic al poeziilor, referinte critice si nota autorului:
Editia de fata, pe care o prezinta Curtea Veche, distinsa editura cu afinitati mateine, intr-o tinuta aleasa, cordiala si aluziv-omagiala fata de iminentul nimb octogenar (dar si optzecist, oarecum!) al autorului, este desigur un fapt de istorie literara. (...) Criticii, de altfel, sint convocati si de data asta, in anexa cartii, ca un pretios auxiliar al lecturii. Eugen Jebeleanu :
Poetii adevarati poarta, uneori fara macar sa stie, cite un semn. Semnul li-este sapat in inima. El poate sa fie, ca la Poe, un corb, ca la Eminescu, o faptura ciudata cu fata scaldata in pletele nesfirsite ale Melancoliei (...). Poet adevarat fiind, Geo Dumitrescu isi are si el semnul sau. Semnul acesta (...) este, fara doar si poate, Cercul. Cercul, simbol al implinirilor armonioase, al zborului fara oprire. (...) Toate spelndidele izvoare ale inspiratiei sint captate si folosite de Geo Dumitrescu pentru a infrumuseta, spalind de ceea ce este impuritate, fata Omului. (...) Pentru ca, mi se pare, poezia trebuie sa-ti faca nu numai placere, ea trebuie sa-ti dea si incredere in vointa omului de a ramine Om. Chiar daca inima ia, si nu o data, forma lacrimii, traiectoria zborului neintrerupt trebuie aparata. Cu orice pret. E ceea ce face Geo Dumitrescu. Dragos Vranceanu: Poeziile din Libertatea de a trage cu pusca au sarit peste suprarealism ca peste niste focuri aprinse de copii batrini, si cu o fericita barbatie precoce, s-au luat la trinta cu lucrurile asa cum sint si indeosebi cu razboiul. Perpessicius: Intr-un ciclu, Furtuna in Marea Serenitatii, cu titlu imprumutat s-ar zice, ortografiei selenare, Geo Dumitrescu aduna laolalta multe din cele mai frumoase si mai complexe poeme de iubire ale lirismului nostru, ceea ce spune indeajuns, daca punem la socoteala si virsta acestui lirism, si calitatea lui.
