„La Sfântul Elisei, părintele Nicolae săvârşea în fiecare an foarte multe privegheri, în afară de obişnuitele Vecernii, paraclise, alte slujbe şi sfintele taine. La cele mai multe privegheri, psalt era Papadiamantis până în 1908, când a plecat în Skiathos şi nu s-a mai întors în Atena.

Acolo şi-a stabilit sediul principal. A fost, cum s-ar spune, Taborul Atenei, de unde strălucea, chiar în centrul capitalei, sfinţenia şi activitatea părintelui Nicolae.

Acolo, în afară de grupul obişnuit, permanent, de femei, mergeau de multe ori studenţi, călugări, profesori, diverşi oameni duhovniceşti precum Vlachogiannis, Griparis, Veis, Malakasis, Vlasis Gavrilidis şi mult mai tinerii: Filotei Zervakos, Costakis Matthaiakis, Nectarie Kefalas, stareţi şi episcopi ai Bisericii şi mulţi alţii.

Toată această obşte restrânsă din jurul părintelui Planas, a lui Papadiamantis şi a lui Moraitidis a constituit o minoritate tăcută care, păstrând tradiţia smerită din sânul Ortodoxiei, a salvat duhovniceşte Grecia!...”

Dimitris Ferousis