Şi Iisus a fost obligat să-şi ducă crucea, era ostenit, împovărat, fusese biciuit, biciuirea făcea parte din ritualul răstignirii, era un fel de pregătire pentru răstignire, cucea era grea, El era firav şi plăpând şi, pe la mijlocul drumului, urcând către Golgota, s-a poticnit şi a căzut sub greutatea propriei Sale Cruci. Şi atunci ostaşii care se găbeau să ajungă încă mai repede la locul de execuţie, au găsit în mulîime pe un om care venea de la ţarină şi care se întâmplase să fie acolo. Se numea Simon Cireneanul. Şi l-au chemat repede şi l-au pus să ia crucea lui Iisus. El a luat-o şi a dus-o până în vârful Golgotei. Este un fapt semnificativ, Omul-Iisus cade sub greutatea poverii Jertfei Sale şi vine un om şi îl ajută, pe El, ca să-şi ducă crucea.
Fiecare dintre noi are o cruce de dus, o suferinţă oarecare, şi uneori, crucea este atât de grea, încât te înconvoaie şi simţi că nu o mai poţi duce. Atunci adu-ţi aminte de această clipă din viaţa lui Iisus şi cheamă-L pe El, şi El va veni şi va spune: şi Eu, odată Dumnezeu şi Om, m-am poticnit sub povara propriei Mele cruci, acum a venit rândul tău să te poticneşti. Atunci tu, omule, ai venit şi M-ai ajutat. acum lasă-Mă pe Mine să te ajut şi să-ţi iau Eu crucea şi s-o port până la capăt.
Fiindcă Dumnezeu, omule, nu rămâne niciodată dator.

Mitropolitul Bartolomeu Anania