Despărţirea de omul iubit este una dintre situaţiile cele mai grele din viaţa noastră. De multe ori suferinţa aceasta ne condamnă la singurătate, şi putem suferi – aşa cum arată nenumărate exemple – vreme îndelun­gată. Nu este cazul să sperăm că durerea va trece singură sau că timpul o va vindeca. Vindecarea depinde de noi.
Însănătoşirea începe prin învingerea gândurilor false. Când omul, în urma efortului con­ştient pe care l-a depus în acest sens, do­­­bân­­deşte – sau redobândeşte – viziunea lucidă asupra lucrurilor, obiectivul următor este cel de a trage învăţăminte din situaţie, pentru a evita repetarea ei în viitor. Trecând de această încercare, putem să ne cunoaştem mai bine pe noi înşine, să ne maturizăm, să scăpăm de „dependenţa de dragoste” – în general, să de­­­venim oameni mult mai bine pregătiţi pentru dragoste şi pentru viaţa de familie.