Discursul acesta indragostit este structurat din termeni care apartin filosofiei sau esteticii, fiind grefat pe structura de discurs a celui mai prestigios mit al poeziei: mitul lui Orfeu si Euridice. Acest mit reprezinta cadrul unei fenomenologii a cautarii si cunoasterii Fiintei, care arunca o lumina in adancul fenomenologiei Operei. Autorul porneste de la premiza ca sensul unei opere nu poate fi cautat si cunoscut decat in orizontul Fiintei. Poezia lirica la care se restrange demersul teoretic si critic al lucrarii poate vorbi nu numai despre prezenta, ci si despre absenta Fiintei, altfel spus, atat despre ce este, cat si despre ce nu este Fiinta. Orice fenomenologie devine, in cele din urma, ontologie. Periplurile hermeneutice sunt facute prin opera unor poeti ca, bunaoara, Eminescu, Barbu, Arghezi, Nichita.