Dacă este să-l credem pe Jacques Séguéla, “comunicăm numai prin injecţii de imaginar”. într-o asemenea stare de lucruri, publicitatea are o poziţie privilegiată: “defrişează fantasmele oamenilor”, ne proiectează într-o “vârstă a visului”, pregateşte “noul opium al popoarelor”… Trebuie să ne întoarcem la copilărie, să ne rafinăm instrumentele de căutare a fericirii. Ca să ne convingă, Jacques Séguéla îşi reaminteşte discuţii cu presedinţi de state, cu directori de companii, cu tovarăşi din copilărie.
Mai mult, detaliază efervescent principiile altor teritorii ale spiritualităţii moderne decât publicitatea. Căci, dacă, “lumea în care ştirea senzaţională e mai importantă decât viaţa unui om care şi-a pierdut capul”, salvarea nu poate veni decât de la miracol, miracolul comunicării.