In cautarea unei autobiografii pierdute, autorul rememoreaza cea mai sensibila, falsificata si ocultata perioada a istoriei recente: anii ’50-’90. S-a spus despre Inventarul iernilor ca este primul roman romanesc de factura celiniana, insa fara cinismul si minia autorului francez. Dar el reprezinta mult mai mult decit atit. Este un document de o valoare inestimabila al unei epoci care isi da, cu greutate, obstescul sfirsit, este un film realizat de maestrul Petru Maier Bianu si turnat intre copertele unei „carti salvatoare, care scoate din uitare timpul pierdut si implineste o vocatie”.
„Romanul adevarat si deosebit de original al lui Petru Maier Bianu este greu de definit sau de incadrat intr-o singura directie a literaturii romane sau universale. El este si roman textualist, si proza optzecista, si opera de realism fantastic sau magic, si roman cinematografic imaginar. Este si autobiografie, si memorialistica, adica Petru Maier Bianu in totalitate. Si, inainte de toate, este o carte despre viata si fericire, despre dramele si tragediile mizerabilei, sfisietoarei epoci.” (Albert Kovacs)
„Inventarul iernilor este o fabuloasa uzina de anticorpi ai rezistentei eroului, memoria fiind atuul magic al autorului ce se izbaveste de sinele aceluia, mai precis de fronda inoperanta a individului lansat intr-o lupta inegala cu un sistem social-politic perfectionat si diabolic.” (Geo Vasile)