Faţă de publicaţiile anterioare (România, 1858-1859 şi Foaea de storiă română, 1859) scrise integral de B.P.Hasdeu, Foiţa de istorie şi literatură este larg deschisă românilor din toate provinciile.
Ea relevă încercarea autorului de a strânge în jurul său forţele intelectuale ale vremii, cu ajutorul cărora să impulsioneze mişcarea cultural-ştiinţifică.
Aspiraţiile artistice şi ştiinţifice, doar sugerate anterior, sunt formulate acum cu fermitate.
Iar pentru a atrage atenţia asupra obiectivelor urmărite şi totodată spre a le exemplifica, savantul începea publicarea – împotriva curentului – a studiului Pierit-au dacii?, care a stârnit o vie animozitate şi proteste, ce-l vor determina, în cele din urmă, pe redactor să sisteze apariţia revistei.
Fie şi numai prin studiul menţionat, care se află la originea autohtonismului, revista se impune drept una dintre publicaţiile importante care au impus o nouă direcţie în cultură la mijlocul secolului al XIX-lea. (I. Oprisan)