Fiinţa umană se defineşte prin alegerea şi evaluarea principiilor care guvernează relaţiile dintre indivizi şi impun concepţiile despre dreptate, apreciind consecinţele unor accidente naturale sau umane, ordonându-le pentru a permite sau interzice realizarea unor acte sau acţiuni prejudiciabile social. Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă şi la securitatea sa, în sensul că i se asigură ocrotirea din partea societăţii şi a statului. Fiecare caz concret de transplant este unic, devenind în timp o experienţă medicală in vivo, în realitatea vieţii concrete. De aceea, fiecare transplant trebuie să se conformeze regulii de aur a ştiinţei medicale, în sensul de a fi folositor, iar nu păgubitor fiinţei umane.