Cale spre bunatate

Cartea de faţă cuprinde cuvântări pe care le-am ţinut la Mă­năs­­tirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Deşi sunt ţinute cu prilejul spovedaniei obştei, ele nu se referă direct la aceasta şi nu au în vedere spovedania propriu-zisă. Aceste cuvântări au fost alcătuite de cele mai multe ori spontan, în folosul ascultătorilor. Multe din idei mi-au venit în timpul expunerii, aşa încât s-ar putea spune că ele sunt inspirate. Da, într-adevăr, sunt inspirate de pregătirea mea de-a lungul vieţii şi de cultura pe care mi-am agonisit-o. Cărţii i-am dat titlul Cale spre bunătate pentru că în cuvântările pe care le-am ţinut se urmăreşte îmbunătăţirea omului, în gene­ral şi în special. Fără îndoială că există şi multe alte valori pe care le poate urmări omul, dar de măsura bunătăţii nu-i nici una. Bunătatea ne face asemănători cu Dumnezeu Cel Bun şi ne apro­pie de El în vremelnicie şi în veşnicie. Cu bunătatea ne ducem înaintea lui Dumnezeu şi ne menţinem în legătură cu El.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim buni, ca unii care învăţăm din această carte să mergem pe calea care duce la bunătate. (Arhimandrit Teofil Părăian)