Pentru mine ea a fost întotdeauna, alături de Proust şi de Joyce, unul din marii scriitori care au deschis drum literaturii moderne, romanului actual. Asemenea lui Proust, asemenea lui Joyce, asemenea lui Kafka, ea a contribuit la transformarea materialului romanesc în romanul modern şi la deplasarea centrului de gravitate a romanului, care a trecut de la personaj şi intrigă la substanţa romanului în sine. Substanţa romanelor Virginiei Woolf este scurgerea timpului. Stilul ei, prin ritm, prin fluiditate, comunică cititorului într-un mod direct şi imediat sentimentul curgerii clipelor. La ea, timpul este o alunecare de picături în care se reflectă, pentru fiecare din noi, faţetele diferite ale lumii.