Data aparitiei: 2007.10.30
Impusă de nevoia coexistenţei sociale, singura raţiune de a fi a societăţii româneşti, legea penală – substanţială şi de procedură – creaţie a omului a cărui protecţie este chemată să o realizeze, are firesc determinările şi limitele impuse de timp.
Abordarea şi cercetarea ştiinţifică şi unitară a rolului şi efectelor pe care timpul, scurgerea neostoită a acestuia le are asupra legii penale, atât substanţială, cât şi procedurală, se înscrie ca un prim element de noutate al acesteia în arealul doctrinei juridice autohtone care a privit şi abordat până în prezent şi, de regulă, separat această problematică atât de importantă.
Observarea şi examinarea critică a unor reglementări legale, a unor puncte de vedere doctrinare ori rezolvări jurisprudenţiale în materie, argumentarea solidă, ştiinţifică a opţiunilor exprimate consolidează elementele de noutate ale lucrării, impunând-o atenţiei celor interesaţi, practicieni sau teoreticieni ai dreptului penal substanţial sau procesual.