Format la şcoala lui Titu Maiorescu, Ion Petrovici intră triumfal în filosofia românească asumându-şi un spirit critic de inspiraţie kantiană şi aderă, prin vocaţie, la metafizica spiritualistă. Merge în stil original însă, cu răbdare şi cu încredere în şansa omului ca, bazându-se pe forţele proprii, să-şi descopere un sens în această lume, prin raportare asimptotică la transcendent. De aceea, filosofia sa înaintează către o metafizică a înţelepciunii, care angajează geniul uman în plenitudinea sa, sub permanenta supraveghere a raţiunii.
Ştefan Munteanu