Autorul isi fundamenteaza demersul pe ideea ca lumea in care „locuieste“ omul este in primul rand „subiectivitatea“ sa, care nu e o alveola separatoare, protectoare in raport cu „realitatea“, ci chiar orizontul si modalitatea lui de acces la „realitate“, si incearca sa arate ca orice discurs ontologic este unul care are in centrul sau subiectul, cel mai puternic, dar si cel mai slab element al sau.