Capcaunul

Poetul şi scriitorul JACQUES CHESSEX este astăzi unul dintre cei mai remarcabili din Elveţia. Stilul extraordinar nu reprezintă singura explicaţie a succesului său. Temele pe care le evocă beneficiază de o fascinaţie cutremurătoare, o întrepătrundere profundă între senzualitate şi metafizică, prin maniera proprie de a asocia dragostea şi moartea, erotismul şi transcendenţa. Fatală dualitate a fiinţei umane, pe care numai arta, prin multiplele sale manifestări, reuşeşte să o surmonteze. Pentru romanul de faţă, autorul a primit Premiul Goncourt, în 1973. „Să-ţi distrugi tatăl. Să-l faci să devină o grămăjoară de cenuşă pe fundul unei urne. Ca nisipul. Pulbere anonimă, fără glas“. Acest lucru ar putea părea uşor de realizat într-o epocă în care tinereţea îşi ucidea părinţii, ascultînd Joan Baez şi Donovan. Este însă un lucru imposibil pentru Jean Calmet, profesor de limba latină la Lausanne. După ce tocmai asistase la incinerarea tatălui său, fantomele şi ameninţările trecutului revin pentru a-l chinui pe mai departe. O poveste în care se derulează firul unei vieţi devorate de un căpcăun tiranic, ce a furat plăcerea de a trăi fiului său şi i-a exacerbat temerile. Un asemenea tată nu moare niciodată...