Marian Victor Buciu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universitatii din Craiova, care preda cursuri de istoria literaturii romane interbelice, din perioada comunista si postcomunista, cuprinzand analize si sinteze ale unor curente si opere de mare interes artistic, ne propune un dictionar in care sunt inclusiv cei mai importanti zece prozatori din perioada interbelica. „Zece este o cifra aleasa �" cum s-a constat, frecvent �", pentru impactul elocventei ei. Iar calificativul „exemplari” trebuie luat ca un indicator al valorii de ansamblu. Selectia procustiana poate fi, in concret, amendabila. Ma gandesc repede la absenta unui prozator ca G. Ibraileanu, prin unicul sau roman, Adela. Unul si foarte bun! Prin comparatie cu acest caz, situatia autorilor prezenti aici este mult mai problematica. Nu toata proza lor este marcata de exemplaritate. Sau sa luam in seama si exemplaritatea negativa, si aceasta reprezentata, uneori in mostre monstruoase (Mitrea Cocor, de M. Sadoveanu), la unii dintre „marii” nostri prozatori interbelici? In absolut, altfel, n-am avea prozatori exemplari. Dar nici prozatorii cunoscuti in mod universal nu sunt lipsiti de inegalitatea cu ei insisi. (Nu se zice ca si Homer mai adoarme, uneori?) Ar trebui discutate limitele acestei diferente. E poate imposibil sa gasesti intre „universali” echivalentul unui autor care semneaza cu aceeasi mana, sa spunem, Creanga de aur si, reiau exemplul, Mitrea Cocor.” (M. V.