O FASCINANTA POVESTE DE DRAGOSTE.

«- Ce urmãresti, Amelie? întrebã el, încercând sã ghiceascã ce se petrecea îndãrãtul ochilor ei.
- Nimic! rãspunse ea îmbufnatã.
El izbucni în râs si o rãsturnã în asternuturi. Ea îl înlãntui cu mâinile dupã gât si se întinse sã-l sãrute.
- Nu vreau sã te pierd, iubitule. Si dacã te cãsãtoresti cu vreo fatã fãrã minte, eu as sti cã esti încã al meu...
- Al tãu?
- Dar dacã te îndrãgostesti de cineva... lãsã ea fraza sã pluteascã în aer.
- Nu-ti fã griji! spuse el repede, sãrutând-o apãsat, în timp ce mâinile lui o atingeau peste tot.»