Doctrinele ezoterice ale islamului. Despre metafizica, initiere si calea transformarii interioare in sufism

Această capodoperă a lui Titus Burckhardt − elvețian inițiat în ordinul sufit Darqāwī, erudit al artei islamice, apropiat al lui René Guénon și Frithjof Schuon − examinează esența ezoterismului islamic (sufismul) prezentând doctrinele și metodele sale centrale publicului occidental într-o formă deosebit de accesibilă.

De peste șapte decenii, acest text este considerat una dintre cele mai riguroase introduceri în metafizica sufită redactate vreodată într-o limbă occidentală. Această nouă ediție include o prefață de William C. Chittick și un glosar de termeni care face textul să fie cu adevărat un instrument de înțelegere a sufismului.

Doctrinele ezoterice ale islamului este o lucrare esențială pentru cei care caută o înțelegere autentică a spiritualității islamice și a sufismului, precum și o perspectivă universală asupra Adevărului, în care contemplarea, frumusețea și cunoașterea de sine converg către aceeași realitate spirituală fundamentală.

Într-o perioadă în care tonul îl dădeau existențialismul și psihanaliza, Titus Burckhardt a fost unul dintre interpreții acelei autentice philosophia perennis care se exprimă în platonism, Vedānta, sufism, taoism și în alte învățături mistice și sapiențiale. În lucrările sale, el se dovedește unul dintre cei mai subtili interpreți ai Adevărului universal în domeniul metafizicii, precum și în cel al cosmologiei și artei tradiționale. Burckhardt privește tradiția islamică din interiorul experienței sale metafizice vii, revelând dimensiunea contemplativă și universală a islamului; autorul nu scrie despre sufism din exteriorul căii, ci din interiorul practicii sale, cu distincția limpede a celui care cunoaște diferența dintre a citi un tratat despre Lumină și a deschide un drum către ea. Scrisul său îmbină rigoarea intelectuală cu intuiția spirituală, făcând accesibile concepte ezoterice complexe fără a le diminua profunzimea.

Cartea explorează marile teme ale metafizicii islamice − Unitatea divină, natura Revelației, simbolismul spiritual, cunoașterea interioară și rolul inițierii − într-un limbaj limpede și elegant. Viziunea lui Burckhardt arăta că sufismul nu reprezintă o doctrină marginală, ci inima contemplativă a islamului. Pentru cititorul contemporan, volumul devine nu doar o introducere în tradiția sufită, ci și o reflecție asupra sensului sacralității într-o lume dominată de fragmentare și materialism, aprofundând teme precum: diferența dintre credință și cunoaștere, dintre iubire și gnoză; ce înseamnă Omul universal în tradiția lui Ibn ʿArabī; cum se articulează doctrina, virtutea și ceea ce Burckhardt numește Alchimia spirituală − cele trei axe ale oricărei căi contemplative autentice.

*

„Titus Burckhardt privește islamul cu ochii unui savant care îmbină o profundă intuiție spirituală cu iubirea pentru Adevărul etern. Scrierile lui Burckhardt arată că acest Adevăr este la fel de viu astăzi cum era acum milenii și că va dăinui atâta timp cât oamenii vor tânji să vadă lumina Divină.”

Annemarie Schimmel

„Burckhardt a fost unul dintre cei mai remarcabili exponenți ai Adevărului universal. Această [carte] este o capodoperă intelectuală care analizează în mod cuprinzător și cu precizie natura ezoterismului ca atare.”

William Stoddart

„Distincția între calea Cunoașterii și cea a Iubirii se reduce, în fond, la o problemă de predominanță; în fapt, nu există niciodată o separație completă între cele două moduri spirituale. Cunoașterea lui Dumnezeu naște totdeauna Iubire, iar Iubirea presupune o cunoaștere spirituală – cel puțin indirectă și prin reflex – a «obiectului» iubit.

Iubirea spirituală are ca obiect Frumusețea divină, care este un aspect al Infinității; […] Prin Frumusețe (care este obiectul său), Iubirea coincide virtual cu [ceea ce este] Cunoașterea. Într-un anume sens, Adevărul și Frumusețea își servesc de criteriu reciproc, cu toate că lumea nu știe să aplice aceste criterii, întrucât prejudecățile sentimentale deformează conceptul de Frumusețe, așa cum, pe de altă parte, raționalismul limitează Adevărul.”

Titus Burckhardt

Cuprins
PREFAȚA TRADUCĂTORULUI 9
CUVÂNT-ÎNAINTE de William C. Chittick 13
PREFAȚA AUTORULUI 21

PARTEA I
DESPRE NATURA SUFISMULUI

CAPITOLUL I
At-Taṣawwuf 29

CAPITOLUL II
Sufism şi misticism 37

CAPITOLUL III
Sufism şi panteism 47

CAPITOLUL IV
Cunoaştere şi iubire 51

CAPITOLUL V
Ramurile doctrinei 57

CAPITOLUL VI
Exegeza sufită a Coranului 65

PARTEA A II-A
FUNDAMENTELE DOCTRINARE

CAPITOLUL VII
Aspecte ale Unităţii 81

CAPITOLUL VIII
Despre creaţie 89

CAPITOLUL IX
Arhetipurile 95

CAPITOLUL X
Despre „Înnoirea Creaţiei în fiecare clipă” 99

CAPITOLUL XI
Despre Spirit 105

CAPITOLUL XII
Despre Omul universal 111

CAPITOLUL XIII
Despre Unire conform lui Muḥyi-d-Dīn ibn ʿArabī 117

PARTEA A III-A
REALIZAREA SPIRITUALĂ

CAPITOLUL XIV
Trei aspecte ale Căii: Doctrina, Virtutea şi Alchimia spirituală 123

CAPITOLUL XV
Facultăţile intelectuale 133

CAPITOLUL XVI
Despre ritual 141

CAPITOLUL XVII
Despre meditaţie 151

CAPITOLUL XVIII
Despre Contemplaţie, conform lui
Muḥyi-d-Dīn ibn ʿArabī 155

GLOSAR DE TERMENI ARABI CARE APAR ÎN TEXT 163

DESPRE AUTOR 189