Jnana

Poetul Dan Cristian Iordache aparține generației douămiiste, însă, din punct de vedere stilistic, tematic, poezia sa are particularități care, într-un sens pozitiv, îl singularizează. Căutarea sinelui, a condiției umane, cu superficialitățile și profunzimile sale, e vizibilă și în acest volum. Relația dintre profan, cotidian, banal – „moartea… nu e sicriul,/ putrefacția/ şi tot ce-şi imaginează/ cei care n-au întâlnit-o pe stradă” – și sacru, ascuns, revelatoriu – „în paradis nu e nicio plajă, doar linii” – justifică și evocarea conceptului sanscrit Jnana. E vorba în aceste poeme de o inițiere a lui și a cititorului în poezie – și în ceea ce e dincolo de poezie – printr-o ars poetica amintind de versurile unor poeți precum Daniel Turcea și Gellu Naum.