De-a culorile. Eseuri in ulei

Am amintiri vii de la primul vernisaj, din 1976, la galeriile revistei „Tribuna”. M-a prezentat D.R. Popescu. Al doilea vernisaj se petrecea la Galeriile „Filo”. Pictura a fost mereu partea mea cea mai liberă. Pictez la soare, în balconul dinspre sud, sau în atelier, la șevalet; cu degetele, cu cuțitul de paletă – nu cu pensula, niciodată după natură. Nimic din ce am pictat nu există, adică există, dar acolo unde nici măcar eu nu pot pătrunde cu adevărat, în ochii minții mele și în visele mele de noapte. Le numesc eseuri în ulei tocmai fiindcă sunt încercările mele într-un joc De-a culorile. Nu termin niciodată un tablou. Doar mă opresc, atât. Titlurile sugerează de cele mai multe ori legătura cu „lecturile” mele de zi și de noapte. La Eminescu, Bacovia, Blaga, Goga, Arghezi, aflu oricând frânturi de vers care pot deveni titluri. Care spun scurt și cuprinzător ce anume ar fi trebuit să spună tabloul și nu totdeauna reușește.
De-a culorile mi se pare un titlu foarte potrivit pentru relația mea cu pânzele. E joc, bucurie, ieșire din ritmurile zilei, cădere colorată pe gânduri. Am ales să nu pun titlurile în album. Oricum, ele sunt interșanjabile. Ele numesc starea mea în fața pânzei și sună cam așa: Vânătul amurg, Tristă casă solitară, Copacii albi copacii negri, Casa mitutică, Bătrâna vatră, Deasupra cetății, A vremei țesătură, Vin umbrele, Ca-ntr-un cuib, Colțul vechi de stradă, Nemilos taifas, Întomnare, Plouă, ce melancolie, Va fi târziu, Joc de umbre și lumină, Se ducea o noapte, Un gol istoric, Orașul înnegrit de fumuri, Tăceri de vremi, Sub zidul alb, Toamna în hohot, Vedeam ce nu se vede, Spre turnul vechi, Spre cea zare cel val, Câmpuri de mătasă, Diafane corpuri lungi, Pânzării ușoare, Vânătă e umbra dulce, Tainica văpaie, Numele lor e nimeni, Spre sară se-ntorc toate, Vremea-n orologii, Umbre-n umbră dispărând, Viermele vremei, Visătoare trece luna, Ruine de cetăți, Străbatem amurguri, Pe creasta nopții, Uliți rele, Făpturile toate, Subt strașina vremii, Cu-amurgul în trup, Zăvorâte sunt și cetățile, Cântec spre moarte, Ziua se curmă, Măreția nopții, Sub a lunei liniștire, Blânda undei îmmiire, Ca strălucirea spumii, O-ntreagă poveste, Brazdele veacului, Peste margine, Cenușă pe lucruri, Apă bate-ntr-un țărm, Lucruri bătrâne, Răcoarea sfârșitului, Sunt liniști pe-aici, Zumzetul tainelor, Pădurea cu tulnice multe, Pe cumpăna lumii, Zi se înclină, Un pic de-ntuneric, Bolți prăbușite în apă, Seara se-ntâmplă mulcom, Vânt vechi între ziduri, Printre ziduri ceasul umbrelor.

Irina Petraș