Ideea de pathos in arta oratorica: de la teoriile clasicilor la conflictul modern

În lucrarea de față, autoarea evidențiază rolul central al pathosului în oratoria politică, argumentând teza că emoția nu este un ornament secundar al discursului politic, ci componenta esențială care-i conferă acestuia forță persuasivă și capacitatea de a mișca largi colectivități de oameni. Pornind de la interdependența triadei aristotelice a mijloacelor de persuasiune (ethos-logos-pathos), volumul înfățișează mecanismele prin care oratorul generează un pathos colectiv: prestigiul și carisma personală, contagiunea emoțională generată de elementele paraverbale și nonverbale ale mesajelor, strategiile stilistice (metaforă, analogie, alegorie, ironie), figurile retorice memorabile și amplasarea strategică a apelurilor afective în exordiu și perorație. Scrisă într-un stil alert și angajat, cartea atrage atenția asupra necesarului echilibru între rațiune și pasiune, avertizând asupra riscurilor asociate „carismei întunecate” și abuzului de emoție. Integrând perspectiva retoricii clasice cu paradigma contemporană a pragmaticii persuasiunii și apelând la discursurile lui Zelenski și Putin ca exemple ilustrative, autoarea relevă virtuțile și limitele pathosului ca motor al mobilizării colective și al schimbării istorice atunci când este pus în slujba binelui, dreptății și frumosului.

Prof. univ. dr. Gheorghe-Ilie Fârte