Suicidul in literatura romana

Marile probleme ale existenței i-au preocupat din cele mai vechi timpuri pe gânditorii lumii, meditațiile lor concretizându-se atât în opere filosofice, cât și în creațiile literare. Una dintre întrebările fundamentale vizează căutarea sensului existenței, răspunsul la întrebarea dacă viață merită sau nu să fie trăită. De această problemă existențială majoră se ocupă în cartea ei și Angelica Ionce, în lucrarea intitulată Suicidul în literatura română. Inițial teză de doctorat, studiul conține patru secțiuni ample, bine documentate, care jalonează etapele demersului realizat. Deja titlurile capitolelor se dovedesc elocvente: O viziune asupra sinuciderii, Momente și forme în evoluția conceptului de sinucidere, Perspectiva literară a sinuciderii și Condiția personajului sinucigaș. La acestea se adaugă Argumentul, Concluziile și Bibliografia bogată, însumând numeroase titluri de referință.

Principalele idei care au stat la baza investigației au fost expuse în preambulul lucrării. De la bun început, autoarea precizează că sinuciderea ca autosuprimare a existat din cele mai vechi timpuri, subiectul fiind dezbătut destul de amplu în lucrările de specialitate. Cu toate acestea, „până acuma nu s-a realizat un studiu mai amănunțit al sinuciderii unor mari scriitori din literatura română”. Aici trebuie căutată și principala noutate a sintezei realizate de către Angelica Ionce. Alegând o temă gravă, exegeta a încercat să descifreze mobilurile psihologice ascunse care au dus la cazurile tragice analizate. Acestea pot fi extrem de diferite, de la singurătatea apăsătoare la tentativa de a salva o onoare pierdută, la încercarea de regăsire a sinelui sau la drama provocată de o iubire neîmpărtășită.

Chiar dacă nu își propune o tratare exhaustivă a subiectului, Angelica Ionce urmărește problema din puncte de vedere diferite: psihologic, filosofic, etic, moral și clinic. Ipoteza care se găsește la baza cercetării este aceea că „toate sinuciderile, începând încă din Antichitate și până în zilele noastre au elemente comune complementare, care se întrepătrund, firul logic al acestora având întotdeauna la bază individul ca ființă rațională, capabilă de a dispune de liberul arbitru în deciziile sale, inclusiv în ceea ce privește alegerea vieții sau a morții”. Decizia de a scrie despre Suicidul în literatura română este motivată prin faptul că acest subiect complex nu a fost tratat încă din toate perspectivele. De aici și caracterul novator al lucrării, care analizează din puncte de vedere inedite problema sinuciderii și cauzele acesteia. Lucrarea consacră un spațiu important scriitorilor români care au ales să treacă Styxul, insistând pe motivele care i-au determinat să comită gestul fatal. (Prof. Univ. Dr. Gheorghe Glodeanu)