Noaptea Prizonierului sau Trebuie Spuse Toate

e tulburatoare confesiune lui Eugen D. Popin din acest surprinzator roman autobiografic. E depozitia unui rebel aflat in neostoita opozitie cu orice forma de limitare avointei demanifestare libera a potentelor sale creatoare ; povestea de iubire a parintilor sai,relatata cu enorma empatie ,pica exact acolo nunde trebuie ,analiza sociologica a matusii Josefa , cea care gaseste similitudini evidente intre cele doua sisteme totalitare , cel nazist si cel comunist ,intre care au fost prinsi svabii din banat ,e fara cusur .De altminteri , umbra tatalui este meru prezenta ,paginile cartii par scrise ca replica la atitudinea lui de acceptare tacita urgiei istoriei.

Cat se poate de inspirata e gasirea unui partener de dialog - Jonatan-, plin de compasiune si de intalegere , ca pentru a face suportabila , parca , cruzimea unei destainuiri care, fara a vrea sa contrazica cu tot dinadinsul opinia scientistilor conform careia este imposibila , in absolut b, e asumata cu mult curaj si cu o seninatate de rara noblete.