Himerismul poetic. Poezia ca identitate alternativa. Manifestele himerismului, eseuri, articole, interviuri, ecouri

Am lansat la sfârșitul anilor ’90 conceptul de himerism poetic pentru a descrie un mod de a trăi poezia dincolo de simpla ei practică literară. Pentru mine, poezia este o experiență de viață alternativă, în care biografia, boala, călătoria, imaginația și universul științific se întâlnesc într-un spațiu existențial paralel celui cotidian.

Textele din acest volum – manifeste, articole, interviuri și ecouri critice – urmăresc formarea și implicațiile acestei perspective, cu ezitări și căderi, dar și cu unele victorii. În centrul ei se află personajul Himerus Alter, heteronim de tip pessoan și instrument de mediere între viața trăită și viața imaginată.

Așa cum l-am gândit, în paralel cu scrisul poemelor propriu-zise, într-un moment de tranziție, se pare, al literaturii europene de la sfârșitul secolului XX, după etapa textualist-optzecist-postmodernistă a literaturii române, himerismul poetic a fost pentru mine mai întâi o aventură de explorare. Pe parcursul ei aveam să descopăr mobilitatea identității, biografia ficționalizată și circulația transnațională a imaginarului. Privind acum în urmă, după mai bine de treizeci de ani de drum literar și existențial, îl înțeleg ca pe o încercare de a regândi relația dintre poezie și viață și de a vedea în ce fel poezia poate modela însăși experiența de a trăi.

Nu știu, poate că unii dintre poeții de azi și din viitor vor găsi în himerism o posibilă ancoră: un mod de a ridica privirea din lumea obișnuită și de a o îndrepta spre un orizont mai larg al lumii. Dacă se va întâmpla astfel, aceasta va însemna că aventura mea poetică își va fi găsit încă un rost și, cine știe, poate chiar o reconfigurare cu efecte nebănuite.

Vasile Baghiu