Regimentul 48/49 Infanterie rezerva in timpul Primului Razboi Mondial

„Regimentul 48/49 Infanterie Rezervă în timpul Primului Război Mondial”, lucrarea domnului Ion-Ciprian Stoian, pătrunde într-o nișă a istoriografiei românești puțin populată. Punerea sub lupă a luptelor, agoniei și renașterii trupelor recrutate din Buzău și Râmnicu-Sărat în perioada 1916-1918 – cu siguranță, cea mai cumplită din istoria României – face parte dintr-un tip de cercetare de care, în general, istoricii nu prea sunt atrași. […]

Regimentele 48 și 49 (ulterior contopite în Regimentul 48/49) participă la toate evenimentele cruciale ale Marelui Război și au exact soarta Armatei Române în întregul ei. Dezmembrate și trimise în toate direcțiile, pasate de la un comandant la altul ca niște cartofi fierbinți (unii ajung să răspundă de regiment doar câteva zile!), fragmente ale acestor unități ajung să lupte simultan în Dobrogea, la Turtucaia, și în Munții Carpați. Iau parte la tragica bătălie de la Sibiu, sunt puse să execute misiuni imposibile, luptă eroic și suferă pierderi devastatoare, pentru a se retrage apoi împreună cu resturile celorlalte unități. Descoperim că, uneori, comandanții lor și cei de la București nici măcar nu știu pe unde le sunt soldații, în timp ce aceștia continuă confruntarea cu inamicii pe cont propriu, în munți.
Practic, acești oameni s-au bătut, fără pauză, toată toamna anului 1916. N-au lipsit de la contraatacul de pe Neajlov, au parcurs infernalul drum de retragere în Moldova, iar, în iarna care a urmat, s-au împuținat și mai mult din cauza bolilor, frigului și a proastei alimentații. Refacerea capacității de luptă, cu ajutorul francezilor, a fost urmată de participarea la marile lupte din vara anului 1917. Gloriosul parcurs al acestui regiment de rezerviști a continuat cu campania din Basarabia, din 1918.

MATEI UDREA