Gulliveri si liliputani. Un excurs pe marginea micilor puteri din sistemul international

Revizitarea propriilor texte este locul de întâlnire al continuității cu schimbarea. Fiecare dintre noi clamează o continuitate psihică bazată pe un eu aflat într-o relație dinamică cu lumea. Chiar și atunci când spui „m-am schimbat, nu mai sunt același om”, te revendici de la aceeași identitate. Deci, în faţa vechiului text, redeschis precum o cutie a amintirilor, te reîntorci la stadiul gândirii tale anterioare și te confrunți tu, cel al prezentului, cu tu, versiunea trecută. Uneori te redescoperi, alteori textul îți pare al unui străin a cărui minte te străduiești s-o înțelegi. Aşa că revizitarea propriului text înseamnă arheologia unui palimpsest, palimpsestul fiind chiar tu însuți.
Dincolo de aceste gânduri, vezi și cum s-a schimbat contextul, indiferent dacă ai avut dreptate sau nu. Și poate constați că este mai ușor să pornești ceva de la zero, decât să renovezi un raționament părăsit la un moment dat. Similar cu acele case de epocă ce rămân pradă intemperiilor din cauza că nu există bani și interes pentru refacerea lor.

Pornind de la o lucrare de licență susținută în iulie 2008, la Facultatea de Științe Politice a Universității București, miezul prezentului volum a rămas aproape neatins vreme de 15 ani. Ar fi un clișeu să afirm că lumea s-a schimbat, rămânând aceeași. Însă pentru tema de față, continuitatea se referă la distribuția puterii în sistemul internațional. Din 2008 încoace, Uniunea Europeană s-a extins, dar Marea Britanie a părăsit-o, Sudanul de Sud a apărut ca un nou stat, Libia se află în război civil, decăzută la stadiul de expresie geografică, iar granița de est a Europei este deocamdată un front care mai are de așteptat definitivarea conturului.
Silviu Petre