Limbajele noastre, limbile nimănui. Ritmuri de violentare a limbajelor literaturii

ANCA CHIOREAN este traducător și redactor la revista Philobiblon. Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities, în cadrul Departamentului de Cercetare Bibliografică și Documentare al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, doctor în filologie din 2024 și membru asociat al Centrului de Cercetare în Filologie Modernă (FiM) din Cluj-Napoca. A publicat articole, recenzii și traduceri în Philobiblon, Romania Orientale, Journal of Romanian Literary Studies, Caietele Echinox, Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory, Vatra, Apostrof, Echinox și Dilema Veche, între altele, precum și articole în volume colective.

*

Reflecția specialistului se construiește urmând traseul unei pasiuni pentru o temă culturală eternă – cea a imaginarului lingvistic – pe cât de copios ilustrată în literatura universală, pe atât de puțin abordată în analize de detaliu, pentru cazul literaturii române. Pasiunea pentru subiect este cea care o ajută, în primul rând, pe autoare, să își întemeieze sintezele pe o bibliografie impresionantă – prin acuratețe, ca și prin actualitate. Aceeași pasiune subîntinde, de-a lungul întregului volum, decupajul exemplelor, spuneam, mergând de la modernismul (românesc, european…) la construcțiile artistice extrem-contemporane, ce recurg inclusiv la transmedialitatea electronică a noilor limbaje artistice. Autoarea urmărește o temă de poetică a imaginarului inseparabilă de poetica lingvistică a experimentalismelor literare din variate epoci; analizele sale întorc, astfel, literatura – ca „artă a cuvântului” (după Hölderlin) sau ca „artă a cuvântului care lipsește” (după Steiner) – la concretețea materiei sale constitutive, ridicată la rang de substanță simbolică a propriilor teme. În epoca noastră, când literatura este tot mai adesea studiată ca repozitoriu al unor ideologii și ca mărturie (dacă se poate, critică) a unor epoci sau a unor lumi, studiată, așadar, pentru ceea ce spune, pentru capacitatea sa de a referenția o istorie și de a transmite un mesaj către public, în astfel de vremuri, cartea Ancăi Chiorean trebuie salutată și ca o necesară reașezare a echilibrului ireductibil dintre cele două funcții ale limbajului (…și problema stilului, cum spunea teoreticianul meu literar favorit).

Ioana Bot