Pierderea masurii. Decaderea artei occidentale

Pierderea Măsurii reprezintă cea mai coerentă și profundă explicație a decăderii artei occidentale. Fără să fie propriu-zis o istorie a artei, cartea lui Hans Sedlmayr trasează originile babiloniei moderne în tulburări spirituale și religioase, care și-au făcut simțită prezența chiar și perioadele de glorie artistică ale Apusului. Astfel, fenomene precum brutalismul, cubismul, dadaismul șamd. încep să fie înțelese nu doar ca aberații punctuale, ci drept o consecință necesară a pierderii referinței supreme: Dumnezeu.
La apariția ei, cartea s-a bucurat de un succes enorm în Austria, fiind vândută în peste 100.000 de exemplare, în pofida etichetelor și condamnărilor care au însoțit-o inevitabil, dat fiind judecățile sale tranșante și neconvenționale.

„Sedlmayr oferă o descriere pe scurt a forțelor întunecate și distructive care au străbătut arta apuseană. Deși era un iubitor al artei de dinainte de Revoluție, adică dinainte de secolul al XVIII-lea, în această scurtă istorie demonstrează foarte argumentat cum influențele demolatoare apar în trecut exact în momentul pe care noi l-am identificat ca fiind începutul apostaziei: secolul al XII-lea.
Pr. Serafim Rose

Există puține texte care să fi oferit un diagnostic atât de precis și de bine argumentat asupra crizei civilizației moderne precum Pierderea măsurii a lui Hans Sedlmayr; este, fără îndoială, unul dintre textele fundamentale pentru oricine dorește să înțeleagă mecanismele prin care sensibilitatea contemporană s-a fracturat.
Umberto Eco

Pierderea măsurii poate fi descrisă cel mai bine drept un exercițiu de epidemiologie culturală sau spirituală. Scopul lui Sedlmayr este „să interpreteze”, să traseze „prin limbajul artei” o curbă a febrei epocii moderne. Dar el privește arta, în această carte, mai puțin ca pe o realitate estetică și mai mult ca pe un simptom al aspirației spirituale.
Roger Kimball