Minecraft: Muntele

Continuarea palpitantă a bestsellerului New York Times MINECRAFT: INSULA

Rătăcind printr-o tundră vastă și înghețată, exploratorul nu s-a simțit niciodată mai singur. Oare mai este ceva aici? A făcut bine că a părăsit siguranța insulei sale? Ar trebui să renunțe și să se întoarcă? Atâtea întrebări și nicio secundă rămasă pentru a găsi răspunsuri, nu când se lasă întunericul și creaturile periculoase ies la vânătoare.

Zombii care bolborosesc sunt tot mai aproape. Lupii care mârâie fac un cerc în jurul lui. Prins în capcană și fără opțiuni, călătorul singuratic se refugiază pe un munte… până când apare o siluetă misterioasă, care înfruntă de una singură hoarda. Salvatoarea neașteptată este Summer, o altă supraviețuitoare și maestră a traiului în aceste ținuturi înghețate.

Încântat să găsească o altă persoană în această lume ciudată, alcătuită din cuburi, exploratorul face echipă cu Summer, a cărei fortăreață impresionantă devine un refugiu sigur… pentru moment. Însă munca în echipă este o abilitate nouă pentru doi oameni obișnuiți să se descurce singuri. Va reuși exploratorul să colaboreze cu rebela Summer, înainte ca totul să fie pierdut?

„Foarte bună. Plină de lecții noi, teritorii noi și… o nouă prietenă? Mi-a plăcut foarte mult această carte și o recomand tuturor cititorilor, nu doar fanilor Minecraft. ” – Bogdan

„Am citit pentru prima dată Insula cu fratele meu mai mic anul trecut și am decis să-i cumpăr Muntele când am văzut că a apărut. Eu sunt elev la liceu și cred că eu sunt mai prins de carte decât el, haha!” – Radu

„Pentru mine, personajul Summer face toată povestea. La început am fost destul de reticentă față de introducerea unui alt personaj uman, dar a fost realizată excelent. Dinamica dintre ei este foarte reușită, iar evoluția relației este perfect construită. Mă topesc când citesc cu cel mic cărți despre puterea prieteniei, așa că m-au încântat foarte mult stângăciile personajului principal (și faptul că Summer ajunge să le respecte).” - Laura

Fragment din carte „Când ușa de fier s-a deschis, am urmat-o pe Summer într-o încăpere simplă, din piatră cenușie, în care se afla cel mai ciudat obiect pe care l-am văzut până acum. O ramă uriașă, de patru pe patru, făcută numai și numai din blocuri de obsidian. Dar, în locul unui tablou, această ramă găzduia o perdea de energie. Cel puțin, ăsta e cel mai bun mod în care o pot descrie. Vârtejuri roz-mov care se răsuceau atrăgeau fulgi violet ce păreau să vină de nicăieri. Și sunetul: un fel de horcăit ascuțit, cu ecou. Respira? Era viu?

— Portalul?

— Portalul.”