Fiul perfect

Noul thriller al Freidei McFadden e despre sânge din sângele tau. N-ai cum să nu-l iubești! Povestea începe cu un trecut pătat și cu o femeie care știe prea bine cum arată răul, pentru că a crescut în umbra lui. Erika și-a jurat că nu va repeta greșelile tatălui ei, și că fiul ei va crește altfel. Și chiar a crescut... ALTFEL. Așa că, atunci când poliția îi bate la ușă și îi spune că fiul ei de 17 ani a fost ultimul care a văzut o fată dispărută în viață, lumea ei nu se prăbușește din cauza acuzației, ci din cauza unei frici pe care o cunoaște prea bine. Pentru că înainte să fie mamă, Erika a fost fiică... și doar ea știe prin câte a trecut.

Liam este băiatul perfect al mamei. Frumușelul liceului, campion la dezbateri. Zâmbetul lui topește profesoarele. Nu ridică vocea, nu pare periculos. Și tocmai asta e problema. Psihologii spun că empatia se simte, dar ce faci când cineva a învățat să o mimeze perfect încă de la vârste fragede?
Erika a fost acolo pentru el la fiecare serbare, la fiecare febră, la fiecare dezamăgire. A făcut ce fac toate mamele bune: l-a protejat cum a știut ea mai bine Apoi sună soneria. Și într-o singură propoziție, tot ce credea că știe despre copilul său începe să se clatine: „Doamnă Cass, speram ca fiul dumneavoastră să poată răspunde la câteva întrebări despre fata care a dispărut aseară…” Erika a simțit dintotdeauna că aparent perfectul ei copil are o latură întunecată. Dar chiar să fie el un monstru?

Recenzie

🖤 „Ce!? EXACT! Freida mi-a dat lovitura de grație. Nu știu dacă să continui să locuiesc cu fratele meu în casă sau să mă mut. Nu știu dacă pot să mai am încredere în familia mea... dar nici ea n-ar trebui să mai aibă încredere în mine.” — Louis

🖤 „Ce HAOS minunat și înspăimântător e Freida! Oficial, după seria Menajera, acesta este thrillerul meu preferat. Pentru mine, rămâne regina sarcasmului și împărăteasa absolută a acelor finaluri complet dezaxate, de tip CE-AM CITIT AICI!?” — Sarah

🖤„Am început cartea convinsă că știu direcția, că am citit destule thrillere de la Freida, încât să anticipez mișcările ei. M-am înșelat spectaculos.” — Rosie