In vremea aceea. Predici si meditatii la Duminicile din Evangheliar. De la Inviere la Inaltarea Sfintei Cruci

Nu sunt si nu am sustinut niciodata ca as fi un expert in predica. Retin ca falsa orice afirmatie ce-mi declara merite in ceea ce sunt acum in domeniul comunicarii. Am spus-o si o repet, dupa cuvantul Parintelui losif Trifa: nu sunt decat un pitic la moara Duhului Sfant, un muncitor a carui bucurie este dragostea lui Dumnezeu ce o poate transmite oamenilor. Este primul si cel mai de pret deziderat al oricarui propovaduitor. Sa-i ajute pe oameni sa se bucure, sa cunoasca voia lui Dumnezeu si sa se bucure ca-L pot odihni in vietile lor. Va rog sa primiti predicile acestea mai degraba ca pe o serie de marturii asupra bucuriei de a descoperi Calea, Adevarul si Viata. Cuvinte simple, cum simpla ne e chemarea la Imparatie. Si pe cand cautam un titlu cartii, mi-am reamintit ce m-a frapat pe mine, copil si apoi adolescent fiind, la citirea Evangheliei. Mereu (sau probabil ca asa nimeream eu la biserica) auzeam: In vremea aceea!... Nu stiam cat de important este ca fii contemporan citirii Scripturii si sa te bucuri ca toate icoanele din lectura sunt vii, trec pe langa tine ori te situeaza in ea, cu desavarsita aplecare spre pedagogia intelegerii cuvantului. - Parintele Constantin Necula