Gate 50

Dincolo de notoria sa funcție terapeutică, poezia este o sinteză a pulsațiilor vieții, este seva unui suflet devenit autotrof, a unui suflet perforat de așchiile dezolării, cangrenat în crusta amărăciunii și pansat de petalele catifelate ale logosului, ce-i devin corolă – un suflet restaurat prin creație. „Gate 50” devine, astfel, mărturia unui reviriment al apolinicului în pîntecul haosului, este uvertura unei conversiuni la sine.
Semantismul titlului semnalează, prin simbolismul porții, o accedere către serenitate, către acel arhipelag transcendent al Ideii, unde Frumosul și Binele converg, asemenea viziunii platonice. Logosul devine condeiul, unealta unei reinventări, unei rescrieri a sinelui, pornind de la stadiul de tabula rasa al entității aerisite, ce-și evacuează trecutul.
Pseudonimul încifrează esența volumului: Luck (stadiul esențial, veridic al ființei – derivat din „Lucia”, este un vestigiu al originii) se dezbracă de inhibiții și-și etalează fermecătorul penaj în ascensiunea către noi orizonturi, în îndelungul pelerinaj lăuntric, în timp ce ViVa ilustrează perenitatea, așa cum imaginea iconică a părinților (Vicențiu, Valeria) rămîne un giuvaier în suflet.

Poezia mea
…poate fi privită ca un faliment al sentimentelor la porțile paradisului, o acceptare a faptului că sunt multe alte perspective ale aceluiași tablou, desprins din viața.

Pentru că, toți suntem manuscrise ale aceluiași portal numit viață.